We are less connected than before the crisis


Suntem mai puţin conectaţi decât înainte de criză

Deşi ne-am obişnuit să considerăm lumea în care trăim ca fiind pe zi ce trece tot mai interconectată, această stare (de interconectare) este departe de a fi statică şi sau ireversibilă.

Un studiu recent (DHL Global Connectedness Index 2012, care ia în calcul fluxurile comerciale, informaţionale, de capital şi de populaţie dintre 140 de ţări care produc împreună 99% din PIB-ul mondial) relevă că interconectarea internaţională a scăzut semnificativ odată cu declanşarea crizei financiare şi, deşi situaţia s-a îmbunătăţit în ultima perioadă, mai este mult până să revină la nivelurile de dinainte de criză.

Alte concluzii ale raportului sunt:
– pieţele de capital se fragmentează, iar fluxul de servicii stagnează – în timp ce comerţul cu bunuri şi-a revenit în mare parte, fluxurile informaţionale continuă să crească iar mobilitatea persoanelor s-a modificat prea puţin comparativ cu anul 2005, interconectarea pieţelor de capital se situează pe un trend descendent, mare parte din capitaluri fiind investit pe plan local, parţial şi din cauza recentelor reglementări bancare;

– interconectarea internaţională este mai redusă decât se crede, aceasta fiind o concluzie rezultată din analiza obiectivă a datelor colectate de autori şi nu opinii din presă, ceea ce poate reduce îngrijorările privind impactul negativ al globalizării;

– distanţa fizică şi graniţele încă contează, chiar şi online, principalele fluxuri (de bunuri, informaţie, capital şi persoane) având loc în special în interiorul zonelor geografice considerate, şi mai puţin între acestea. Chiar şi conexiunile virtuale (online) sunt mai numeroase, mai frecvente şi mai puternice pe plan local, intensitatea acestora scăzând odată cu distanţa;

– Europa este cea mai conectată regiune, 9 din primele 10 cele mai conectate ţări fiind în Europa, clasamentul internaţional al studiului plasând pe primele locuri Olanda, Singapore, Luxemburg, Irlanda, Elveţia, Marea Britanie, Belgia, Suedia, Danemarca şi Germania. Ţările europene se situează pe primele locuri şi în privinţa mobilităţii persoanelor, în timp ce Asia de sud-est şi zona pacifică conduc în clasamentul comercial iar America de nord se plasează în vârf în privinţa fluxurilor de capital şi informaţionale;

– ţările africane sub-sahariene au înregistrat cele mai semnificative progrese în privinţa conectării, în special pentru că au plecat de la zero, şi rămân în continuare în grupa ţărilor cel mai puţin interconectate; cele mai mari creşteri ale interconectării înregistrate în Africa au avut loc în Mozambic, Togo, Ghana, Guineea şi Zambia, toate ţări africane sub-sahariene.

– câştigurile potenţiale rezultate dintr-o conectare sporită pot ajunge la trilioane de dolari sau euro, interconectarea putând favoriza dezvoltarea economică;

– toate ţările au resurse neexploatate din care pot beneficia ca urmare a unei interconectări sporite, în special printr-o mai mare conectare internaţională;

– există un spectru larg de politici şi strategii, atât naţionale şi internaţionale, care pot îmbunătăţi gradul de interconectare;

– schimbarea centrului de greutate al economiei mondiale remodelează conectarea internaţională, în special ca urmare a evoluţiilor înregistrate în domeniul telefoniei mobile, a industriei auto şi a celei farmaceutice.

România se clasează în acest studiu pe locul 66 al interconectivităţii (cea mai joasă clasare a unei ţări membre EU), între Peru şi Mongolia, cu o pierdere de şase locuri faţă de studiul anterior, dar mai mobilă în ceea ce priveşte persoanele (locul 32).

Deşi legătura dintre gradul de conectare şi nivelul dezvoltării economice este în general valabilă (studiul identifică o corelare între nivelul de prosperitate al unei ţări şi nivelul de interconectare al acesteia), poziţia în clasament trebuie interpretată considerând contextul dimensiunii cererii interne, respectiv faptul că ţările mici sunt nevoite să fie mai conectate internaţional pentru a supravieţui şi evolua, în timp ce ţările cu o economie şi cerere internă semnificative nu depind în aceeaşi măsură de conectarea internaţională.

În acest context, merită observat că ţări mari sunt plasate în partea inferioară a clasamentului (Argentina pe locul 106, Mexic pe 84, Brazilia pe 77 iar China pe 74), în timp ce ţări mai mici se situează în prima jumătate: Olanda pe 1, Singapore pe 2, Luxemburg pe 3, Irlanda pe 4, situaţie valabilă şi înafara primilor 10: Hong Kong pe 12, Malta pe 13, Israel pe 18, Austria pe 19, Taiwan pe 21, Cehia pe 32 şi Slovenia pe 34.

Interesant (din perspectiva României) este faptul că, deşi suntem pe locul 2 la destinaţie de export pentru o parte a vecinilor noştri (Bulgaria, Moldova şi Ungaria), principalele destinaţii de export ale României (predominant sub formă de echipament industrial, metale, textile, încălţăminte, produse chimice, produse agricole şi combustibili) nu sunt în imediata proximitate, pe primele locuri situându-se Germania (19%), Italia (13%), Franţa (8%) şi Turcia (6%).

Post/ articol publicat înFinanciarul.ro în limba română aici.

We are less connected than before the crisis

Though we are used to consider the world we live in as more connected as the time passes by, this status (of connection) is far from being static or irreversible.

recent study (DHL Global Connectedness Index 2012, which considers trade, capital, human and information flows, between 140 countries counting for 99% of global GDP) reveals that global connectedness significantly decreased since the financial crisis erupted and, though things have improved lately, there is a long way to go before reaching the levels before the crisis.

Other conclusions of the report are:

– capital markets are fragmenting, and services trade is stagnant  while goods trade mostly recovered, information flows continue to increase and persons mobility changed to little compared to 2005 level, capital markets connectedness is on a descending trend, most of capital investments being made on a proximity basis, partly because of recent banking regulations;

– global connectedness is weaker than is commonly perceived, a conclusion objectively extracted from data and not built on press releases, a fact which could reduce the worries regarding the negative impact of globalization;

– distance and borders still matter, even online, most trade flows (goods, information, capital and persons) occurring within rather than between regions. Even online connections are more numerous, more frequent and more powerful on a regional level, their intensity decreasing with distance;

– Europe is the most connected region, 9 out of first 10 most connected countries being in Europe, while the global standing ranks among the first the Netherlands, Singapore, Luxembourg, Ireland, Switzerland, Great Britain, Belgium, Sweden, Denmark and Germany. European countries are among the first in respect pf people mobilty, while East Asia and Pacific region leads in respect of goods trade and North America ranks highest in capital and information flows;

– sub-Saharan countries recorded the highest increase, especially because they started from zero, and they remain in the least connected countries group; biggest increases were recorded in Africa by Mozambique, Togo, Ghana, Guinea and Zambia, all sub-Saharan countries.

– potential gains from an increased connection may reach trillions dollars or euros, as connectedness may favor economic development;

– all countries have untapped resources from which they can benefit as a result of increased connectedness, especially from an international increased connectedness;

– there is a large spectrum of policies and strategies, both domestic and international, which may improve connectedness;

– the shift in global economy’s center of gravity impacts the global connectedness, especially as a result of evolution in mobile communication, auto industry and pharmaceuticals.

Romania ranks 66th in this study (the last among EU member countries), between Peru and Mongolia, losing six ranks since last study, but more mobile in respect pf persons (rank 32).

Though a relationship between connectedness and economic development exists (the study reveals a dependency between prosperity and connectedness), the ranking analysis requests attention to the size of domestic market demand, namely the fact that small countries need in a more extent to be internationally connected to survive and develop, while bigger countries, with a significant domestic demand, do not depend on global connectedness to the same extent.

Considering this context, it is worth to notice that that big countries are raking among the last (Argentina on 106, Mexico on 84, Brazil on 77 and China on 74), while smaller countries rank in the first half: the Netherlands on 1, Singapore on 2, Luxembourg on 3, Ireland on 4, which remains valid not only for the top 10: Hong Kong on 12, Malta on 13, Israel on 18, Austria on 19, Taiwan on 21, Czech Republic on 32 and Slovenia on 34.

Interesting (from Romania’s perspective) is that, though we are ranking second as export destination for several neighbors (Bulgaria, Moldova and Hungary), Romania’s main export destinations (mainly machinery and equipment, metals and metal products, textiles and footwear, chemicals, agricultural products, minerals and fuels) are not in our immediate proximity, best rankings scoring Germany (19%), Italy (13%), France (8%) and Turkey (6%).

Post/ article published in Financiarul.ro in Romanian here

Advertisements
This entry was posted in Analize and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s