EU President for a moment


Dear friends, Dragi prieteni,
I have just heard about a very cool contest for which I am too old to participate, but which could be interesting for some of your friends. Am aflat recent despre un concurs fain, pentru care eu sunt prea bătrân să particip, dar care ar putea fi interesant pentru prietenii voștri.
The Information Office in Romania of the European Parliament launched a contest for youngsters of 18-35 years. Funny! Youngsters at 35…. 🙂 Biroul de Informare al Parlamentului European a lansat un concurs pentru tineri intre 18 și 35 de ani. Haios! Tineri la 35 de ani …. 🙂
They have to send a video in which they imagine being the EU President holding the first speach. Concurenții trebuie să trimită un video în care ei apar ca Președintele Uniunii Europene ținând primul discurs.
The speach has to express (these are the criteria to be rated) European values, a concise and good message, inspiration, personality and a good film quality (you can find full details here: http://www.europarl.ro/ro/ue_si_tinerii/tribuna_europei.html). Discursul trebuie să exprime (astea sunt criteriile de concurs) valori europene, un mesaj concis și convingător, inspirație, personalitate și o bună calitate a filmului (puteți găsi toate detaliile concursului la link-ul http://www.europarl.ro/ro/ue_si_tinerii/tribuna_europei.html).
The deadline for submitting the film is June 30, 23:59. Termenul limită de trimitere a materialelor video este 30 iunie, ora 23:59.
The prize is a work visit to the European Parliament. Premiul constă intr-o vizită la Parlamentul European.
Apart of the prize announced by the organisers, the contest seems pretty cool to me for a couple of other reasons, though a trip to Bruxelles would not harm, either. 🙂 Dincolo de premiul anunțat, concursul mi se pare fain pentru o mulțime de alte motive, deși o excursie la Bruxeles nu mi se pare de refuzat. 🙂
–          it is a test of skills, and testing own limits is always interesting and challenging;

–          it is cool: walk in other’s shoes, in this specific case the EU President;

–          video is the next CV: innitially you had to knock on hundreds of companies to drop your paper CV, then email got the momentum, and now it is the time for video-CVs and Skype interviews; any practice might help;

–          video conferences are a BAU (business as usual) practice in today corporations, practice would help;

–          in Europe, more and more matters are solved from Bruxelles, and understanding the decisional processes might be useful;

–          practice makes perfect: if you do not want, you do not have to submit the video, but you can make it as fun, review it and improve it yourself in whatever time you need, and by the time you are requested to make a video (video CV or a video presentation), you are already experienced;

–          you can play, look, observe, criticise, improve or make fun of yourself (before sending the video, or you can choose not the send it at all) without being embarassed by a crowd;

–          you can learn and practice skilss such as: public speaking, prove leadership skills, argumentation, debate, promoting local interest in a global context, mobilise and engage for your passion/ vision (contagion effect), research (the project needs serious research), verbal and non-verbal skills (such as posture, tonality, gestures);

–          you can get support from your friends to criticise (identify weaknesses) or help you (suggest improvements);

–          it is a good opportunity to get familiar with the EU agenda, administration framework and environment; in the end, this is the future for all European countries;

–          you get a clear feed-back: if your presentation is amongst the first three, you got it!

–          este un test al aptitudinilor, și testarea propriilor limite mie mi s-a părut dintotdeauna ceva interesant și captivant;

–          este distractiv să te imaginezi în postul altcuiva, mai ales al Președintelui EU;

–          video-ul este viitorul CV-ului; dacă la început trebuia să bați la sute de uși pentru a-ți depune CV-ul în format hârtie, în timp email-ul a câștigat teren semnificativ, dar acum este momentul CV-urilor video și al inreviurilor pe Skype; un exercițiu în plus nu poate fi decât de ajutor;

–          conferințele video sunt la ordinea zilei în corporații, și orice exercițiu prealabil ar ajuta;

–          în Europa, din ce în ce mai multe lucruri sunt administrate de la Bruxelles, și înțelegerea proceselor decizionale nu ar face altceva decât să ajute;

–          practica creează perfecțiunea: dacă nu vreți, puteți să nu trimiteți materialul video, dar realizarea lui poate fi interesantă, poate fi îmbunătățit oricând și , la momentul în care va apărea o cerință (pentru un CV video sau o prezentare video), deja va exista experiență;

–          puteţi filma, privi, observa, critica, îmbunătăţi sau face mişto de propria realizare (înainte de a trimite materialul video, sau puteţi chiar alege să nu îl trimiteţi deloc) fără să fiţi stânjeniţi de privirile unei audienţe;

–          puteți învăța și exersa abilități precum: vorbitul în public, exersarea abilităților de ledership (conducere), argumentare, dezbatere, promovarea interesului local într-un context global, mobilizare și angajare pentru pasiunea/ viziunea dvs (efectul de contagiune), documentare (proiectul necesita documentare “serioasă“), exersarea de abilități verbale și non-verbale (postură, tonalitate, gesturi);

–          poate fi obținut sprijin din partea prietenilor pentru critica constructivă (identificarea slăbiciunilor) sau pentru îmbunătățiri (îmbunătățiri) ;

–          este un bun prilej pentru familiarizarea cu agenda europeană, cadrul și mediul administrativ; până la urmă, asta e direcția pentru toate statele europene;

–          primești un feed-back imediat și clar: dacă ești între primii trei, ai câștigat!

I would be glad if my post helps somebody, either to self-development and/or to earn a prize. Aș fi bucuros dacă postarea mea ar ajuta pe cineva, fie pentru dezvoltare personală, fie pentru câștigarea premiului.
Please spread the news. As LinkedIn will automatically takeover the post (to 1000+ direct connections), I will advertise the contest on Facebook, and hope for the news to be of help to somebody. Răspândiți veștile, vă rog. Cum LinkedIn va prelua automat postarea (către peste 1000 conexiuni profesionale directe), voi face public concursul pe Facebook, cu speranța că va fi de ajutor cuiva.
Posted in EU related | Leave a comment

Relief for banks again – implementation of the new Basel III liquidity laws has been delayed with two years and the requirements have been relaxed


Relief for banks, again: implementation of the new Basel III liquidity laws has been delayed with two years and the requirements have been relaxed

Though many bankers are not aware, 2013 started with the right foot for many banks. For the first time since the banking laws get tougher, on January 6th banks won behind the closed doors their first significant victory against regulators, obtaining significant concessions from the Basel Committee:

–          Amendment to the definition of the LCR (Liquidity Coverage Ratio), both by broadening the definition of high quality assets (the numerator of the ratio), and relaxing the factors that determine the liquidity outflows in times of stress (the denominator of the ratio).Though this would allow banks to easier comply with the new liquidity requirements, there are many voices that say the new rules are “extremely disappointing” because they do not eliminate the risk of a new liquidity crisis and maintain the threats to the financial system, tax payers and national tax systems, the later being the ones which would have to swallow most part of the financial impact of a new crisis.

–          The LCR will be implemented as planned on January 1st 2015, but the minimum requirement will start at 60%, raising in equal annual steps of 10% to reach 100% in 2019. The concession resides in delaying the implementation from 2013 to 2015 and in its gradual implementation over four years.

On one hand, it is considered that the delay will facilitate the ability of the global banking system to find its way out of the crisis, but on the other hand delays the moment when banks will have enough liquidity reserves and a balance sheet structure able to cope with a new crisis.

–          Banks with distressed banking systems will have complete flexibility to use liquidity buffers, both during the transition (until Basel III liquidity requirements full implementation) and in steady state.

By the size and spread of concessions compared with the initial 2010 regulation, the agreement (reached by the 27 countries making up the Basel Committee, with different financial culture, different political systems, most of the time in different moment of the economic cycle) signals the failure to reach a common vision on the measures able to reduce the risks in markets together with building the favorable conditions for economic recovery, and stresses the short term vision of the parties involved in negotiations.

Though the bank shares increased following the announcement of concessions of bigger aplitude than expected, some increases being significant (Credit Agricole, Societe Generale, Deutsche Bank, Commerzbank, Natixis) given the optimism that the implementation delay will mean an improved profitability, there are analysts, bankers and regulators that are worried that the agreement might be a Pyrrhus victory, in which the costs (to the banking industry and the national economies) might be bigger than the temporary advantages won.

Post/ article published on January 23rd, 2013, in Financiarul.ro in Romanian here.

Băncile răsuflă uşurate din nou: implementarea noilor legi bancare (Basel III) a fost amânată cu doi ani şi cerinţele au fost relaxate

Deşi mulţi bancheri nu sunt conştienţi de aceasta, 2013 a debutat cu bine pentru foarte multe bănci. Pentru prima data de la înasprirea legilor bancare, pe 6 ianuarie băncile au repurtat în spatele uşilor închise prima lor victorie semnificativă în lupta cu reglementatorii, obţinând o serie de concesii majore din partea Comitetului de la Basel:

–          Modificarea compoziţiei indicatorului de lichiditate LCR (Liquidity Coverage Ratio), atât în prin lărgirea definiţiei activelor lichide (numărătorul indicatorului), cât şi a relaxării factorilor care determină ieşirile de lichidităţi în condiţii dificile (numitorul indicatorului).Deşi aceasta va permite ca băncile să se poată conforma în mai mare măsură cu noile cerinţe de lichiditate, multe voci califică rezultatul negocierilor ca fiind “extrem de dezamăgitor” deoarece nu înlătură riscul unei noi crize de lichiditate şi menţine ameninţările la adresa sistemului financiar, a contribuabililor şi a sistemelor fiscal naţionale, acestea din urmă fiind cele care ar suporta mare parte din povara financiară a unei noi crize.

–          Implementarea indicatorului de lichiditate LCR va avea loc conform planificării iniţiale (1 ianuarie 2015), însă începând cu 60% din valoarea sa, urmând să ajungă la 100% în 2019 prin creşteri anuale de câte 10%. Concesia constă atât în lipsa cerinţei ca respectarea indicatorului să înceapă cu 1 ianuarie 2013, cât şi implementarea sa graduală pe parcursul a patru ani.

Pe de o parte, se consideră că modificarea legislativă va facilita capacitatea sistemului bancar global să îşi revină în urma crizei financiare internaţionale, dar pe de altă parte amână momentul în care acesta va avea suficiente rezerve de lichiditate şi o structura a bilanţului care să îi permită să evite o nouă criză.

–          Ţările confruntate cu probleme de lichiditate vor avea deplină autoritate de a folosi bufferele de lichiditate, atât în perioada de tranziţie până la implementarea LCR, cât şi după acest moment.

Prin amploarea şi varietatea concesiilor faţă de reglementarea iniţială din 2010, acordul (la care au ajuns cele 27 de ţări care compun Comitetul de la Basel, cu culturi financiare diferite, sisteme politice diferite, deseori aflate în momente diferite ale ciclului economic) semnalează eşecul în ajungerea la o viziune comună în privinţa mecanismelor necesare pentru a reduce nivelul riscurilor din pieţe concomitent cu crearea condiţiilor favorabile relansării economice, şi subliniază orientarea pe termen scurt a părţilor implicate în negocieri.

Deşi acţiunile băncilor au crescut imediat în urma anunţului unor concesii mai mari decât estimările, unele creşteri fiind chiar semnificative (Credit Agricole, Societe Generale, Deutsche Bank, Commerzbank, Natixis) pe fondul optimismului investitorilor că amânarea implementării restricţiilor se va reflecta într-o profitabilitate îmbunătăţită, există analişti, bancheri şi reglementatori care sunt îngrijoraţi ca acest acord să nu fie în fapt o victorie a la Pirus, în care costurile (pentru sistemul bancar şi economia reală) să nu fie de fapt mai mari decât câştigurile temporare obţinute.

Post/ articol publicat în data de 23.01.2013 în Financiarul.ro în limba română aici.

Posted in Analize | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Good news for banks: EU delays implementation of Basel III


Good news for banks: EU delays implementation of Basel III

EU officials recently confirmed (December 3rd) the rumors that EU will join US in delaying implementation if Basel III, and anounced EU will fail to meet the first implementation deadline, namely January 1st, 2013. Contrary to the US, which gave no hint on the duration of delay, EU officials declared that any delay should be as short as possible, lobbying for a six months delay, but not excluding a one year postponement.

The delay comes after a year of fierce debate on several parts of new regulations, especially in respect of liquidity requirements, leverage ratio and bankers bonuses. Even is a political agreement would be reached on the draft law by the end of the year, the time is too short for the accord to become law, but even so, this waves a significant pressure on banks and markets.

Most global banks, in order to comply with Basel III while maintaining profits and without requesting additional capital from shareholders, initiated and delivered during the last year ample operational efficiency plans, e.g. internal processes optimization, business repositioning, significant layoffs and cost reductions along most business lines.This impacted real economy especially through deleveraging, reduced access to finance to companies and increased financing costs, all of them coming in a bad moment for economic recovery after the international financial crisis.

Started with almost 30 years ago as a set of common sense banking management principles contained in a 13 pages document, the Basel Accord (named after the Swiss city where the regulating committee has its headquarters) underwent reviews and developments which led in 2004 to a Revised Accord (of 347 pages) and evolved into a pack of more than 3000 pages of correlated regulations under permanent review and development. Though the aim of the Accord, namely to create the regulatory framework able to prevent the occurence of a new crisis of the magnitude of the recent one started in 2008, is shared by most players which makes the Basel Committee, differences in economic interests, organization, national specific, standards, laws and regulations, led to different perspectives on how the Basel Accord should look like, a divide which seems as having no end.

Placed between, on one side, the fear that the implementation delay will perpetuate the market conditions which led to the international crisis and will favor the ignition of a similar crisis, and between, on the other hand, the fear that the implementation in line with the initial timetable might suffocate the economy, would delay the economic recovery or would push them in a prolonged recession, the implementation delay of Basel Accord waves for the moment the uncertainties and fear and grants a breath of fresh air to everybody for a period of 6 or 12 months.

In the meantime EU and US officials have the time agree on a new implementation timetable, while the markets and banks should be better prepared to absorb the new regulations.

Post/ article published on December 11th, 2012 in Financiarul.ro in Romanian here.

Veşti bune pentru bănci: UE amână implementarea reglementărilor bancare Basel III

Oficiali ai UE au confirmat recent (3 decembrie) speculaţiile că Uniunea Europeană se va alătura SUA în a amâna începerea implementării reglementărilor bancare Basel III, şi au anunţat că UE nu va respecta primul termen al implementării, 1 ianuarie 2013. Spre deosebire de SUA, care nu au precizat durata amânării aplicării măsurilor, oficialii UE au menţionat că orice amânare trebuie să fie cât mai scurtă posibil, discutând despre un termen de 6 luni, dar fără a exclude o amânare de un an.

Amânarea vine după un an de discuţii aprinse în privinţa majorităţii aspectelor noi aduse de Acordul Basel III, în special în privinţa cerinţelor de lichiditate, a indicatorilor de leverage şi a reglementării bonusurilor bancherilor. Chiar până la finalul anului dacă s-ar ajunge la un acord politic în privinţa draftului de lege, timpul rămas este prea scurt pentru ca amânarea să fie cuprinsă într-o reglementare, însă chiar şi aşa, elimină o presiune semnificativă asupra băncilor şi a pieţelor.

Majoritatea băncilor globale, pentru a respecta cerinţele noilor reglementări Basel III concomitent cu menţinerea nivelului profiturilor şi fără a solicita capital suplimentar din partea acţionarilor, au iniţiat şi derulat în ultimul an planuri ample de eficientizare operaţională, precum optimizarea proceselor interne, repoziţionarea afacerilor, concedieri semnificative şi reduceri de costuri în majoritatea liniilor de afaceri. Acestea au impactat economia reală în special prin reducerea creditării, limitarea accesului la finanţare a companiilor şi costuri de finanţare crescute, toate venind într-un moment cum nu se poate mai dificil al relansării economiilor după criza financiară internaţională.

Pornit în urmă cu aproape 30 de ani ca un set de principii de bun simţ de management bancar (cuprins în 13 pagini) care să asigure un cadru comun pentru activitatea bancară internaţională, Acordul Basel (numit după oraşul elveţian în care îşi are sediul comitetul însărcinat cu elaborarea Acordului) a cunoscut revizuiri şi extinderi care au dus în 2004 la un Acord revizuit (de 347 de pagini) şi au evoluat într-un ansamblu de reglementări aflate în continuă evoluţie, revizuire şi intercorelare care în prezent a depăşit deja 3000 de pagini şi evoluează în continuare. Deşi scopul Acordului, de a crea un cadru de reglementare care să reducă riscul producerii unei crize financiare similare celei izbucnite în 2008, este împărtăşit de principalele forţe financiare ale lumii care compun Comitetul de la Basel, diferenţele de interese şi realitate economică, organizare, reglementări, standarde şi legislaţie, au făcut ca perspectivele privind modalitatea prin care acest obiectiv trebuie atins să difere semnificativ, situaţie care continuă şi în prezent.

Situată între, pe de o parte, temerea că amânarea implementării ar menţine în pieţe condiţiile care au condus la criza financiară internaţională, putând favoriza astfel declanşarea unei noi crize globale, şi între, pe de altă parte, temerea că implementarea conform scadenţarului iniţial ar putea sufoca economia reală, ar amâna revenirea economiilor naţionale sau le-ar împinge într-o recesiune prelungită, amânarea implementării cerinţelor Acordului elimină pentru moment incertitudinile şi temerile şi acordă tuturor o gură de aer pentru încă 6 sau 12 luni.

În acest timp oficialii UE şi SUA ar urma să se pună de acord în privinţa noului scadenţar de implementare, iar băncile şi pieţele să fie pregătite în mai mare măsură pentru asimilarea noilor reglementări.

Post/ articol publicat în data de 11 decembrie 2012 în Financiarul.ro în limba română aici.

Posted in Analize | Tagged , , , , , , | Leave a comment

We are less connected than before the crisis


Suntem mai puţin conectaţi decât înainte de criză

Deşi ne-am obişnuit să considerăm lumea în care trăim ca fiind pe zi ce trece tot mai interconectată, această stare (de interconectare) este departe de a fi statică şi sau ireversibilă.

Un studiu recent (DHL Global Connectedness Index 2012, care ia în calcul fluxurile comerciale, informaţionale, de capital şi de populaţie dintre 140 de ţări care produc împreună 99% din PIB-ul mondial) relevă că interconectarea internaţională a scăzut semnificativ odată cu declanşarea crizei financiare şi, deşi situaţia s-a îmbunătăţit în ultima perioadă, mai este mult până să revină la nivelurile de dinainte de criză.

Alte concluzii ale raportului sunt:
– pieţele de capital se fragmentează, iar fluxul de servicii stagnează – în timp ce comerţul cu bunuri şi-a revenit în mare parte, fluxurile informaţionale continuă să crească iar mobilitatea persoanelor s-a modificat prea puţin comparativ cu anul 2005, interconectarea pieţelor de capital se situează pe un trend descendent, mare parte din capitaluri fiind investit pe plan local, parţial şi din cauza recentelor reglementări bancare;

– interconectarea internaţională este mai redusă decât se crede, aceasta fiind o concluzie rezultată din analiza obiectivă a datelor colectate de autori şi nu opinii din presă, ceea ce poate reduce îngrijorările privind impactul negativ al globalizării;

– distanţa fizică şi graniţele încă contează, chiar şi online, principalele fluxuri (de bunuri, informaţie, capital şi persoane) având loc în special în interiorul zonelor geografice considerate, şi mai puţin între acestea. Chiar şi conexiunile virtuale (online) sunt mai numeroase, mai frecvente şi mai puternice pe plan local, intensitatea acestora scăzând odată cu distanţa;

– Europa este cea mai conectată regiune, 9 din primele 10 cele mai conectate ţări fiind în Europa, clasamentul internaţional al studiului plasând pe primele locuri Olanda, Singapore, Luxemburg, Irlanda, Elveţia, Marea Britanie, Belgia, Suedia, Danemarca şi Germania. Ţările europene se situează pe primele locuri şi în privinţa mobilităţii persoanelor, în timp ce Asia de sud-est şi zona pacifică conduc în clasamentul comercial iar America de nord se plasează în vârf în privinţa fluxurilor de capital şi informaţionale;

– ţările africane sub-sahariene au înregistrat cele mai semnificative progrese în privinţa conectării, în special pentru că au plecat de la zero, şi rămân în continuare în grupa ţărilor cel mai puţin interconectate; cele mai mari creşteri ale interconectării înregistrate în Africa au avut loc în Mozambic, Togo, Ghana, Guineea şi Zambia, toate ţări africane sub-sahariene.

– câştigurile potenţiale rezultate dintr-o conectare sporită pot ajunge la trilioane de dolari sau euro, interconectarea putând favoriza dezvoltarea economică;

– toate ţările au resurse neexploatate din care pot beneficia ca urmare a unei interconectări sporite, în special printr-o mai mare conectare internaţională;

– există un spectru larg de politici şi strategii, atât naţionale şi internaţionale, care pot îmbunătăţi gradul de interconectare;

– schimbarea centrului de greutate al economiei mondiale remodelează conectarea internaţională, în special ca urmare a evoluţiilor înregistrate în domeniul telefoniei mobile, a industriei auto şi a celei farmaceutice.

România se clasează în acest studiu pe locul 66 al interconectivităţii (cea mai joasă clasare a unei ţări membre EU), între Peru şi Mongolia, cu o pierdere de şase locuri faţă de studiul anterior, dar mai mobilă în ceea ce priveşte persoanele (locul 32).

Deşi legătura dintre gradul de conectare şi nivelul dezvoltării economice este în general valabilă (studiul identifică o corelare între nivelul de prosperitate al unei ţări şi nivelul de interconectare al acesteia), poziţia în clasament trebuie interpretată considerând contextul dimensiunii cererii interne, respectiv faptul că ţările mici sunt nevoite să fie mai conectate internaţional pentru a supravieţui şi evolua, în timp ce ţările cu o economie şi cerere internă semnificative nu depind în aceeaşi măsură de conectarea internaţională.

În acest context, merită observat că ţări mari sunt plasate în partea inferioară a clasamentului (Argentina pe locul 106, Mexic pe 84, Brazilia pe 77 iar China pe 74), în timp ce ţări mai mici se situează în prima jumătate: Olanda pe 1, Singapore pe 2, Luxemburg pe 3, Irlanda pe 4, situaţie valabilă şi înafara primilor 10: Hong Kong pe 12, Malta pe 13, Israel pe 18, Austria pe 19, Taiwan pe 21, Cehia pe 32 şi Slovenia pe 34.

Interesant (din perspectiva României) este faptul că, deşi suntem pe locul 2 la destinaţie de export pentru o parte a vecinilor noştri (Bulgaria, Moldova şi Ungaria), principalele destinaţii de export ale României (predominant sub formă de echipament industrial, metale, textile, încălţăminte, produse chimice, produse agricole şi combustibili) nu sunt în imediata proximitate, pe primele locuri situându-se Germania (19%), Italia (13%), Franţa (8%) şi Turcia (6%).

Post/ articol publicat înFinanciarul.ro în limba română aici.

We are less connected than before the crisis

Though we are used to consider the world we live in as more connected as the time passes by, this status (of connection) is far from being static or irreversible.

recent study (DHL Global Connectedness Index 2012, which considers trade, capital, human and information flows, between 140 countries counting for 99% of global GDP) reveals that global connectedness significantly decreased since the financial crisis erupted and, though things have improved lately, there is a long way to go before reaching the levels before the crisis.

Other conclusions of the report are:

– capital markets are fragmenting, and services trade is stagnant  while goods trade mostly recovered, information flows continue to increase and persons mobility changed to little compared to 2005 level, capital markets connectedness is on a descending trend, most of capital investments being made on a proximity basis, partly because of recent banking regulations;

– global connectedness is weaker than is commonly perceived, a conclusion objectively extracted from data and not built on press releases, a fact which could reduce the worries regarding the negative impact of globalization;

– distance and borders still matter, even online, most trade flows (goods, information, capital and persons) occurring within rather than between regions. Even online connections are more numerous, more frequent and more powerful on a regional level, their intensity decreasing with distance;

– Europe is the most connected region, 9 out of first 10 most connected countries being in Europe, while the global standing ranks among the first the Netherlands, Singapore, Luxembourg, Ireland, Switzerland, Great Britain, Belgium, Sweden, Denmark and Germany. European countries are among the first in respect pf people mobilty, while East Asia and Pacific region leads in respect of goods trade and North America ranks highest in capital and information flows;

– sub-Saharan countries recorded the highest increase, especially because they started from zero, and they remain in the least connected countries group; biggest increases were recorded in Africa by Mozambique, Togo, Ghana, Guinea and Zambia, all sub-Saharan countries.

– potential gains from an increased connection may reach trillions dollars or euros, as connectedness may favor economic development;

– all countries have untapped resources from which they can benefit as a result of increased connectedness, especially from an international increased connectedness;

– there is a large spectrum of policies and strategies, both domestic and international, which may improve connectedness;

– the shift in global economy’s center of gravity impacts the global connectedness, especially as a result of evolution in mobile communication, auto industry and pharmaceuticals.

Romania ranks 66th in this study (the last among EU member countries), between Peru and Mongolia, losing six ranks since last study, but more mobile in respect pf persons (rank 32).

Though a relationship between connectedness and economic development exists (the study reveals a dependency between prosperity and connectedness), the ranking analysis requests attention to the size of domestic market demand, namely the fact that small countries need in a more extent to be internationally connected to survive and develop, while bigger countries, with a significant domestic demand, do not depend on global connectedness to the same extent.

Considering this context, it is worth to notice that that big countries are raking among the last (Argentina on 106, Mexico on 84, Brazil on 77 and China on 74), while smaller countries rank in the first half: the Netherlands on 1, Singapore on 2, Luxembourg on 3, Ireland on 4, which remains valid not only for the top 10: Hong Kong on 12, Malta on 13, Israel on 18, Austria on 19, Taiwan on 21, Czech Republic on 32 and Slovenia on 34.

Interesting (from Romania’s perspective) is that, though we are ranking second as export destination for several neighbors (Bulgaria, Moldova and Hungary), Romania’s main export destinations (mainly machinery and equipment, metals and metal products, textiles and footwear, chemicals, agricultural products, minerals and fuels) are not in our immediate proximity, best rankings scoring Germany (19%), Italy (13%), France (8%) and Turkey (6%).

Post/ article published in Financiarul.ro in Romanian here

Posted in Analize | Tagged , , , | Leave a comment

EU strengthens economic ties with Asian countries


Post/ article published in Financiarul.ro in Romanian here (post/ articol publicat în Financiarul.ro în limba română aici).

After more than a year of negotiations, EU (through the European Commission) and Singapore recently agreed on an agreement which would cement the increasing commercial links between the two economic powers. The agreement would enter into force after the European parliament, member countries and Singapore Parliament would approve it, but Eu officials see no obstacle for this, the final approval being estimated to occur before the end of next year.

 

The agreement is part of a bigger move of EU to consolidate the business relationships with Asia countries, a similar agreement being signed with South Korea last year, similar ones being negotiated with Malaysia and Vietnam, while the EU trade ministers approved inception of negotiations with Japan for a more comprehensive agreement.

 

In commercial terms, the agreement with Singapore is rather modest (the trade between EU and Singapore amounted only 74 bl. euros last year), but it constitutes a benchmark for negotiations with Malaysia and Vietnam, and grants EU banks a level playing fields with US banks. The agreement with Japan would result in a cooperation between two economies counting for more than one third of world output, but which encounter significant problems for relaunching their economic growth.

 

There are estimates that place the impact of Japan agreement in the range of an additional 420,000 jobs in several sectors, but it is a significant threat to EU auto carmakers which, in the middle of a overcapacity crisis which led to the closure of several plants, see their sales threatened especially in the mid segment, a Deloitte study placing the impact of additional car imports from Japan until 2020 in the range of 400,000 units and a decrease of employment with approx. 73,000.

 

Aware that Doha talks for a global trade agreement through World Trade Organization failed, EU enrolled on a path to sign bilateral agreements which in the end would produce similar results. There is hope for concluding the negotiations with Canada in the near future, the next (big) step being the inception of negotiations with the US.

După mai mult de un an de negocieri, EU (prin intermediul Comisiei Europene) şi Singapore au convenit recent semnarea unui acord care ar urma să întărească legăturile comerciale în creştere dintre cele două puteri economice. Acordul ar urma să intre efectiv în vigoare după ce Parlamentul singaporean, Parlamentul European şi ţările membre îl vor aproba, dar oficialii europeni nu văd nici un obstacol în calea aprobării, intrarea în vigoare fiind estimată a avea loc înainte de finalul lui 2013.

 

Acordul se înscrie într-o mişcare mai amplă a UE de consolidare a relaţiilor cu ţările asiatice, un acord similar fiind încheiat anul trecut cu Coreea de Sud, unele similare fiind în curs de negociere cu Malaezia şi Vietnam, în timp ce miniştrii de comerţ ai UE au aprobat începerea negocierilor cu Japonia pentru un acord mai cuprinzător.

 

În termeni comerciali acordul semnat cu Singapore este mai curând modest (schimburile comerciale între EU şi Singapore au fost de doar 74 miliarde euro în 2011), dar acesta constituie o referinţă pentru negocierile începute cu Malaezia şi Vietnam, şi acordă băncilor europene aceleaşi drepturi cu cele obţinute de SUA. În schimb, acordul cu Japonia ar însemna asocierea între două economii care produc mai mult de o treime din producţia mondială, dar care în prezent întâmpină dificultăţi serioase în privinţa relansării creşterii economice.

 

Se estimează că acordul cu Japonia ar putea să crească angajările în anumite sectoare din Europa cu până la 420.000 locuri de muncă, dar reprezintă o ameninţare serioasă la adresa producătorilor auto care, aflate în plină criză de supraproducţie au fost deja nevoite să închidă o parte din fabrici, îşi văd ameninţate vânzările în special pe segmentul mediu, un studiu Deloitte estimând până în 2020 o creştere netă a importurilor auto din Japonia la nivelul de peste 400.000 de unităţi şi o reducere a locurilor de muncă cu circa 73.000.

 

Conştientă că negocierile de la Doha pentru un acord global la nivelul Organizaţiei Mondiale a Comerţului nu au produs un rezultat palpabil, UE s-a angajat pe calea semnării de acorduri bilaterale care în final ar duce la acelaşi rezultat. Se speră în finalizarea în viitorul apropiat a negocierilor cu Canada, pasul (mare) următor fiind începerea negocierilor cu SUA.

| Tagged , , , , , , | Leave a comment

Daniel Dăianu: Avem o ţară/ economie “puţin” prea dezordonată


Post/articol publicat în Financiarul cu titlul “Dăianu: Avem o ţară/ economie “puţin” prea dezordonată“.

În cadrul conferinţei “România azi, România mâine: dimensiunea optimă a unei economii” organizate săptămîna trecută de Oxygen Servicii la Banca Naţională a României, domnul Daniel Dăianu a trecut succint în revistă atât problemele situaţiei economice şi instituţionale ale României, cât şi soluţiile posibile pentru o îmbunătăţire a acesteia. Unele dintre aspectele analizate/ concluzionate au fost:

– criza economică va mai dura, mişcările ondulatorii minore nu pot fi semnale ale ieşirii din criză,

– procesul de dezintermediere (deleveraging, reducerea activelor) va continua,

– se accentuează fractura de competitivitate dintre nordul şi sudul Europei,

– potenţialul de creştere, deja redus în urma crizei internaţionale, poate fi erodat în continuare dacă nu se opreşte deteriorarea educaţiei (capitalului uman), a capitalului social şi dacă nu dezvoltăm infrastructura,

– are loc o dezinvestiţie prin intermediul ineficienţei cheltuielilor publice (investiţii publice de 5% fin PIB se reflectă în efecte de cca 2-3% în PIB),

– absorbţie deficitară a fondurilor europene.

Dl Dăianu a subliniat că soluţia (redresării economice) stă în:

– valorificarea rezervelor interne de eficienţă, economia României funcţionând mult în interiorul frontierelor de producţie,

– consolidarea bugetara pe ambele componente (şi pe cheltuieli)

– încurajarea antreprenoriatului autohton, a liderilor businessului autohton şi a mediului de afaceri,

– profesionalizarea managementului,

– stimularea economisirii interne şi a repatrierii capitalului,

– orientarea către bunuri exportabile şi care răspund cererii interne,

– atragerrea de resurse de unde există: diplomaţie economică agresivă în zona arabă, Turcia şi Israel.

Dl Dăianu a atras atenţia că nu avem cultura follow-up-ului (monitorizării atingerii rezultatelor), iar faptul că nu urmărim pe ce cheltuim banii (ca stat) ne-a costat mult.

Totodată, dl Dăianu a îndemnat analiştii şi economiştii băncilor nu numai să vină cu comentarii, deseori critice, ci şi cu soluţii, în special în direcţia de-euroizării economiei pentru ca politica monetară a Băncii Naţionale să aibă efect.

Dl Dăianu a concluzionat că toată lumea orbecăie referitor la gădirea unor soluţii pentru redresarea în urma crizei internaţionale, România nu este singura ţară în dilemă în această privinţă, şi în consecinţă nu este necesară (re)descoperirea pietrei filozofale, pentru că există anumite lecţii care se pot desprinde în urma crizei, şi pe care România le poate aplica pentru a îşi îmbunătăţi situaţia

Posted in Ştiri | Tagged , , | Leave a comment

Mihai Tănăsescu: soluţiile de redresare economică sunt cunoscute, trebuie să le aplice şi guvernanţii


Post/articol publicat în Financiarul.ro cu titlul “Mihai Tănăsescu: soluţiile de redresare economică sunt cunoscute, trebuie să le aplice şi guvernanţii“.

În cadrul conferinţei “România azi, România mâine: dimensiunea optimă a unei economii” organizate săptămîna trecută de Oxygen Servicii la Banca Naţională a României, domnul Mihai Tănăsescu, vicepreşedinte la Banca Europeană de Investiţii, a îndemnat auditoriul şi presa să remarce, noteze şi să publice intervenţia dlui Giovanni Ravasio, preşedinte al Consiliului de Administraţie al Intesa Sanpaolo Bank, care a marcat principalele direcţii cărora România ar trebui să le acorde atenţie pentru redresarea economică.

Dl Ravasio, care a lucrat o perioadă îndelungată la Comisia Europeană, a fost membru al consiliului de administraţie al Băncii Europene de Investiţii, a fost preşedinte al Fondului Proprietatea şi consilier al primului ministru Tăriceanu.

În opinia dânsului, direcţiile de atenţie prioritară sunt:

1. Diminuarea corupţiei, a evaziunii fiscale şi a administrării deficitare, ceea ce ar avea drept rezultat direct câştigarea câtorva puncte procentuale din PIB colectate/ economisite la bugetul de stat, cu posibilitatea investirii acestora în direcţiile prioritare care necesită resurse.

2. Protecţia socială şi progresul economic, unde este necesară obţinerea încrederii populaţiei în privinţa menţinerii pretecţiei sociale actuale, pentru atingerea unei mai mari stabilităţi sociale şi predictibilităţi, şi condiţionarea oricăror beneficii sociale suplimentare de creşterea economică şi de nivelul inflaţiei.

3. Flexibilitatea (adaptabilitatea) economiei din perspectiva pieţei forţei de muncă este considerată un element important pentru adaptarea rapidă a economiei şi a companiilor la evoluţia economică şi reducerea decalajelor în domeniu faţă de piaţa americană, care este mult mai flexibilă din această perspectivă. Creşterea adaptabilităţii economiei ar putea fi ajutată şi de simplificarea procedurilor administrative şi a creşterii transparenţei din administraţie.

4. Implementarea strictă a regulilor bugetare europene şi a ţintelor comunitare, pentru o integrare mai rapidă în structurile comunitare şi sincronizare a evoluţiei economiei naţionale cu cea a blocului comunitar.

5. Modificarea structurii veniturilor din taxe în scopul stimulării în acest fel al dezvoltării economice, dar cu un impact total neutru, respectiv fără a avea un impact negativ asupra veniturilor totale colectate la bugetul de stat.

6. Crearea condiţiilor ca România să devină o platformă/ hub regional(ă), în special prin fructificarea avantajelor de poziţionare geografică, dar şi prin măsuri concrete, precum dezvoltarea infrastructurii de interconectare rutieră, feroviară, navală, aeriană, şi întărirea colaborării regionale în domenii în care se pot obţine sinergii.

Posted in Ştiri | Tagged , , | Leave a comment